PATARAȚÍNĂ, pataraține, s. f. (Mar.) Parâmă folosită la fixarea de borduri și spre pupă a arborilor unei nave cu vele. – Cf. it. paterazzo, fr. patarasse. Vezi definitia »

TÁBULĂ s. f. suprafața dinților mamiferelor, al cărei aspect este adesea caracteristic animalului. (< lat. tabula) Vezi definitia »

EPISCLERÍTĂ s. f. inflamație a tesutului celular care acoperă sclerotica. (< fr. épisclérite) Vezi definitia »

SCRÓFULĂ, scrofule, s. f. Ganglion limfatic din regiunea cervicală, inghinală sau axilară atins de scrofuloză. ♦ (La pl.) Scrofuloză. – Din fr. scrofule, lat. scrofulae. Vezi definitia »

NUNCIATÚRĂ s. f. v. nunțiatură. Vezi definitia »