STUPÍT, stupíturi, s. n. (Reg.) Scuipat. ◊ Compus: stupitul-cucului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze în formă de rozetă, cu flori liliachii, roz, albe (Cardamine pratensis). – V. stupi. Vezi definitia »

CHIT² s. n. pastă dintr-un amestec de pulberi metalice cu ulei de in, glicerină etc., folosită la lipitul geamurilor etc. (< germ. Kitt) Vezi definitia »

BACULÍT s.m. Amonit cu cochilia dreaptă. [< fr. baculite, cf. lat. baculus – bastonaș]. Vezi definitia »

BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. – V. boldi. Vezi definitia »

tăinít s.n. (reg.) conversație, taifas. Vezi definitia »