prund (prúnduri), s. n. – 1. Pietriș, prundiș. – 2. Albie cu prund. – 3. Mal, țărm prundos, matcă de rîu subalpin. Sl. prądŭ „dună, banc de nisip” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 297; Byhan 328; Conev 40); cf. sb., cr. prud „dună”, pol. prąd „curent”, rus. prud „heleșteu”. – Der. prundar, s. m. (alcion, Alcedo aquaticus); prundărel, s. m. (alcion); prundaș, s. m. (pasăre, Calidris arenaria); prundi, vb. (a acoperi cu pietriș); prundiș, s. n. (pietriș mărunt); prundos, adj. (pietros); prundui, vb. (a acoperi cu prund, a pietrui). Vezi definitia »

BOLẤND, -Ă, bolânzi, -de, adj. (Reg.) Nebun, smintit, nerod, prost. [Var.: bolúnd, -ă adj.] – Din magh. bolond. Vezi definitia »

FURIBÚND, -Ă adj. furios, mânios la culme. (< fr. furibond, lat. furibundus) Vezi definitia »

BRIND s. n. (Franțuzism înv.) Închinare în sănătatea cuiva. – Fr. brinde. Vezi definitia »

FLAMÁND, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Flandra. ◊ (s. f.) grai al limbii olandeze vorbit în nordul Belgiei. (< fr. flamand) Vezi definitia »