MANÉVRĂ s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe câmpul de luptă pentru a da inamicului o lovitură neașteptată. 3. Totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Frânghie folosită la legarea și mânuirea pânzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intrigă, mașinație. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manöver < lat. manus – mână, opera – lucru]. Vezi definitia »

NEONOMENCLATÚRĂ s. f. (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice apărută după 1989. (< neo- + nomenclatură) Vezi definitia »

ENDOSIMBIÓZĂ s. f. simbioză între microorganisme și fanerogame, simbiontul trăind în interiorul organismului gazdă. (< fr. endosymbiose) Vezi definitia »

HIDROGRÁMĂ s. f. grafic care arată variația nivelului sau debitului unui curs de apă într-o anumită unitate de timp. (< fr. hydrogramne) Vezi definitia »

ÚDMĂ s. f. v. uimă Vezi definitia »