Definita cuvantului orânduială
ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orânduială
cărioáră (cărioáre), s. f. – Un fel de trăsurică. Fr. carriole, cu suf. asimilat la suf. -oară. Vezi definitia »
ULCÚȚĂ s. f. v. olcuță. Vezi definitia »
vărgulíță s. f., g.-d. art. vărgulíței; pl. vărgulíțe Vezi definitia »
TEHNOSTRUCTÚRĂ s.f. Categorie socială alcătuită din tehnicieni, specialiști în domeniul organizării și conducerii. [< tehno- + structură]. Vezi definitia »
COXÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a osului coxal; coxalgie. [< fr. coxite]. Vezi definitia »