INTELECTUALÍSM s. n. 1. concepție care afirmă capacitatea intelectului, a rațiunii de a cunoaște lumea. 2. concepție care reduce procesele afective și voliționale la cele intelectuale. 3. doctrină care reduce actul moral la înțelegerea, la cunoașterea binelui, care susține preeminența elementului intelectual în cadrul actului moral. (< fr. intellectualisme) Vezi definitia »

ANATOCÍSM s. n. capitalizare a dobânzii unei sume împrumutate; dobândă la dobândă. (< fr. anatocisme, lat. anatocismus) Vezi definitia »

PETRARCHÍSM s.n. Imitare a manierei de a scrie a lui Petrarca, cântând alternanța de bucurii și dureri a dragostei cu ajutorul unei poetici rafinate și utilizând metafora, antiteza, hiperbola și jocul subtil de cuvinte. [< it. petrarchismo, fr. pétrarquisme, cf. Francesco Petrarca – poet italian]. Vezi definitia »

BARBITURÍSM s. n. Totalitatea tulburărilor care apar în intoxicațiile acute sau cronice cu barbiturice. – Din fr. barbiturisme. Vezi definitia »

AGNOSTICÍSM s. n. concepție gnoseologică care neagă posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. (< fr. agnosticisme) Vezi definitia »