Definita cuvantului orânduire
ORÂNDUÍRE, orânduiri, s. f. Acțiunea de a orândui și rezultatul ei. 1. Așezare, grupare într-o anumită ordine, într-un anumit fel; aranjare, repartizare, clasare. ♦ Organizare, întocmire; stabilire. 2. Învestire. 3. (Înv. și reg.) Hotărâre, dispoziție, decizie, ordin. 4. (Adesea cu determinările „socială” și „social-economică”) Treaptă a dezvoltării istorice a societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestuia și prin suprastructura generată de aceste relații; formațiune socială, formațiune social-economică. ◊ Orânduire de stat = organizare politică și teritorială a statului sub aspectul regimului și al formei de stat, precum și al împărțirii administrativ-teritoriale, determinată, în esență, de caracterul orânduirii sociale. – V. orândui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orânduire
DETERMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a determina. 2. operație logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noțiuni mai generale la noțiuni mai puțin generale. 3. precizare a conținutului unui cuvânt sau al unei propoziții (determinat) cu ajutorul unui determinant. (< determina) Vezi definitia »
RAPSODIÉRE, rapsodieri, s. f. (Rar) Acțiunea de a rapsodia și rezultatul ei. [Pr.: -di-e-] – V. rapsodia. Vezi definitia »
JĂTĂRÍRE s. f. v. jătări. [DLRM] Vezi definitia »
ABRAZÁRE, abrazări, s. f. (Rar) Abraziune (2). – Cf. fr. abrasion. Vezi definitia »
TAMPONÁRE s.f. Acțiunea de a (se) tampona și rezultatul ei; ciocnire, lovire (a două vehicule). [< tampona]. Vezi definitia »