MIGRÁ vb. intr. 1. (despre triburi, popoare) a se deplasa în masă de pe un teritoriu pe altul, dintr-o țară în alta. 2. (despre unele animale, păsări) a se deplasa în masă dintr-un loc în altul, în anumite epoci ale anului. 3. (fiz.; despre particule) a se deplasa într-o anumită direcție sub acțiunea a diferiți factori. (< fr. migrer, lat. migrare) Vezi definitia »

ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. și refl. A (se) încredința. M-a asigurat vărul meu Iancu... că se pregătește un proiect de biruri (ALECSANDRI). 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. – Din a³- + sigur (după fr. assurer). Vezi definitia »

HÁRA-PÁRA s.f., adv. (Fam.; în expr.) A face (o) hara-para = a face, a provoca o învălmășeală, o vânzoleală; a face harcea-parcea. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

tara unde lociau ilirii din antichitate Vezi definitia »

FULGURÁ vb. intr. (livr.) a fulgera. (< fr. fulgurer, lat. fulgurare) Vezi definitia »