BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În orânduirea feudală a unor țări) Reprezentant al clasei exploatatoare, făcând parte din rândul marilor proprietari de pământ (și care deținea o funcție înaltă în stat); (în regimul burghezo-moșieresc) persoană aparținând claselor dominante; (în special) moșier; p. ext. stăpân. ◊ (În orânduirea feudală) Boier de divan (sau cu barbă) = boier de rang înalt care făcea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul întâi. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Persoană cu atitudini și obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispreț față de lumea muncitoare; (în special) a se feri de muncă; a aștepta să fie servit. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinŭ, pl. boljare). Vezi definitia »

FERIFÉR, -Ă adj. (despre teren) care conține fier. (< fr. ferrifère) Vezi definitia »

DISTANȚIÉR, distanțiere, s. n. 1. Piesă care are funcțiunea de a menține distanța reglementară dintre două piese, două elemente etc. 2. Instrument care servește la măsurarea distanțelor mici dintre nave. [Pr.: -ți-er] – Distanță + suf. -ier. Vezi definitia »

ländler (germ.) [pron. léndlăr] (län-dler / länd-ler) s. n., pl. ländlere Vezi definitia »

PUER- v. pueri-. Vezi definitia »