adancitura in pamant Vezi definitia »

usturá (-r, -át), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis). Vezi definitia »

asúpra adv., prep. – 1. Deasupra (adv., se folosește numai cu prep. de). – 2. Peste, pe deasupra (prep., se construiește cu gen. și urmat de de). – 3. În sarcina, la dispoziția (prep., cu gen.) – 4. În contra, împotriva. – 5. În preajma, aproape de (prep., indică o relație temporală). – 6. Ca adv., are și o întrebuințare absolută, în forma asupră: slujba ce și-o luase asupră (Ispirescu); plătesc eu cît face cu asupră (Iosif). – Mr. asupră, megl. supră. Lat. *ad supra (Pușcariu 156; REW 200; DAR); cf. sard. assubra, abruz. assupra, mil. assura. În celelalte limbi romanice s-a păstrat numai supra, cf. spre. Pentru folosirea lui asupra, Cf. Moser 448. Der. asupri, vb. (a împovăra; a oprima, a prigoni), pare formație internă (Cipariu, Gram., 355 îl deriva de la lat. *ad superare); asupreală, s. f. (opresiune); asuprelnic, adj. (împovărător; opresor); asupriciune, s. f. (opresiune); asupritor, adj. (care asuprește, opresor); asupritură, s. f. (înv., opresiune). Vezi definitia »

RECALIBRÁ vb. I. tr. A calibra din nou (o piesă, o țeavă de armă etc.). [< fr. recalibrer]. Vezi definitia »

EXCENTRÁ vb. I. tr. (Mec.) A deplasa centrul, axa. [< fr. excentrer]. Vezi definitia »