STÍGMĂ, stigme, sf. (Biol.) Organit fotosensibil al flagelatelor, în formă de pată roșie lângă corpusculul bazal, care servește la orientarea animalului spre lumina cea mai potrivită. – Din lat., fr. stigma. Vezi definitia »

SUPRAMÚNCĂ s. f. (Ec. pol. ) Munca prestată de muncitori peste munca necesară, prin care, după teoria marxistă, se creează plusprodusul. – Supra- + muncă (după fr. surtravail). Vezi definitia »

FASOLEÁLĂ, fasoleli, s. f. (Fam.) Fandosire. – Fasoli + suf. -eală. Vezi definitia »

NEOGENÉZĂ s. f. (anat.) formare a unui nou organ. (< fr. néogenèse) Vezi definitia »

AGHENTÚRĂ s.f. v. agentură. Vezi definitia »