pînă prep. – 1. Exprimă ideea de limită în timp sau în spațiu. – 2. (Conj.) Cîtă vreme, atîta timp cît. – Var. pănă. Mr. pînc(ă), megl. pănă, pon, istr. pire, pir. Probabil din lat. paene(ad), cf. Cipariu, Gram., 39; Pușcariu 1319; Tiktin; REW 6669, dar der. nu este clară. Etimonul lat. *pro ad (Crețu 355) este improbabil. Se folosește împreună cu alte prep. (pînă la, pînă spre, pînă în etc.), cînd nu este înaintea unui adv. Cu rol de conj. se folosește și în combinație pînă ce, pînă cînd, pînă unde. Cf. Moser 439. Vezi definitia »

TALCÓZĂ s.f. (Med.) Pneumopatie profesională datorită inhalării prelungite a pulberii de talc. [< fr. talcose]. Vezi definitia »

RĂSÚRĂ², răsuri, s. f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. – Et. nec. Vezi definitia »

DUDUITÚRĂ, duduituri, s. f. Duduit. [Pr.: -du-i-] – Dudui + suf. -tură. Vezi definitia »

ȘOVĂITÚRĂ, șovăituri, s. f. Mers șovăit; schimbare de direcție; cotitură. – Din șovăi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »