BÁNDĂ¹ s.f. 1. Grup de oameni (reuniți mai ales în scopuri rele, necinstite); grup format cu scopul unei acțiuni de subminare a colectivității, de sabotaj etc.; șleahtă, clică. 2. (Glumeț) Grup de prieteni care umblă de obicei împreună. 3. Mică trupă de muzicanți; taraf de lăutari; orchestră, grup de instrumente. [Pl. bande, var. (3) band s.n. / < fr. bande, it. banda < got. bandi – steag, engl. band]. Vezi definitia »

DIATÉZĂ¹ s. f. categorie gramaticală verbală care exprimă raportul dintre subiect și acțiunea verbului. (< fr. diathèse, germ. Diathese) Vezi definitia »

panchioánă, panchioáne, s.f. (reg.) femeie într-o ureche, care calcă-n străchini, cu un ochi la slănină și cu altul la făină. Vezi definitia »

CONCRESCÉNȚĂ s.f. Creștere împreună, patologică, a două țesuturi. [< lat. concrescentia, cf. it. concrescenza]. Vezi definitia »

STRATOPAÚZĂ s.f. Zona de trecere dintre stratosferă și mezosferă. [Pron. -pa-u-. / < fr. stratopause]. Vezi definitia »