BISERICÓS, -OÁSĂ, bisericoși, -oase, adj. Care respectă formele, tradițiile bisericii; evlavios, religios. – Din biserică + suf. -os. Vezi definitia »

CATOLICOS s. m. Titlul patriarhilor Bisericii armene și ai Bisericii gruzine (georgiene) creștine. Vezi definitia »

ANTIGONOS, numele a trei regi elenistici: A. I Monophthalmos (c. 382-c. 301 î. Hr.), general al lui Alexandru Macedon, diadoh. În 311 î. Hr. și-a extins stăpînirea asupra întregii Asii Mici, Asiriei și N Mesopotamiei, iar în 306 î. Hr. s-a proclamat rege; înfrînt și ucis în bătălia de la Ipsos (301 î. Hr.) de o coaliție a diadohilor. A. II Gonatas, rege al Macedoniei (277-239 î. Hr.), fiul lui Demetrios Poliorcetes. În timpul său, Macedonia elenestică a cunoscut maxima înflorire. A. III Doson, rege al Macedoniei (229-221 î. Hr.). L-a înfrînt la Sellasia (222 î. Hr.) pe Cleomene III, regele reformator al Spartei. Vezi definitia »

URINÓS, -OÁSĂ adj. De natura urinei; referitor la urină. [Cf. fr. urineux]. Vezi definitia »

MERINÓS adj. inv. oaie ~ (și s. m.) = oaie cu lână albă, moale, ondulată și deasă; lână ~ = lâna unei astfel de oi. (< fr. mérinos) Vezi definitia »