DEZNODĂMẤNT, deznodăminte, s. n. Felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc. ♦ Spec. Parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii. – Deznoda + suf. -ământ (după fr. dénouement). Vezi definitia »

LITIGÁNT, -Ă adj. Care se află în proces, în litigiu. [< fr. litigant]. Vezi definitia »

SICOFÁNT¹ s. m. 1. (în Grecia antică) nume dat la Atena celor care denunțau pe contrabandiștii de smochine; (p. ext.) denunțător. (< fr. sycophante, lat. sycophanta, gr. sykophantes) Vezi definitia »

EDIFIÁNT, -Ă adj. 1. moral, moralizator, educativ. 2. edificator. (< fr. édifiant) Vezi definitia »

Atasament dus pana la extrem pentru o convingere. Vezi definitia »