CRENÉL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau. Vezi definitia »

IȘLICÉL, ișlicele, s. n. Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el. Vezi definitia »

TEL²(E)- elem. „departe, (de) la distanță”; „televiziune”. (< fr. tél/é/-, cf. gr. tele) Vezi definitia »

șuvărél s.m. (reg.) șovar tânăr. Vezi definitia »

CEL CARE NU ARE INCREDERE IN REUSITA Vezi definitia »