CECÉN, -Ă, cecéni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cecenei (republică în SE Rusiei, pe versanții nordici ai munților Caucaz) sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ceceniei sau cecenilor (1), privitor la Cecenia sau la ceceni, originar din Cecenia. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de ceceni (1). Vezi definitia »

DUODÉN, duodenuri s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum]. Vezi definitia »

HETEROGÉN, -Ă adj. v. eterogen. Vezi definitia »

Termen derivat de Wady de la Natuf, unde această populație mezolitică a fost recunoscut* J0 Emmanuel Anati, Palestine before the Hebrews, pp. 49 sq.; Muller-Karpe, Handbuch Vezi definitia »

BENZÉN s.n. Hidrocarbură lichidă incoloră obținută din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie; benzol. [Pl. -nuri (s.m.) -ni. / < fr. benzène]. Vezi definitia »