STRECURĂTOÁRE, strecurători, s. f. Obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă. ♦ Bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer. – Strecura + suf. -ătoare. Vezi definitia »

LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta]. Vezi definitia »

AUTOEXAMINÁRE s.f. Faptul de a se autoexamina. [< autoexamina]. Vezi definitia »

NACELIZÁRE s. f. operație de modernizare a echipamentelor de protecție auditivă de pe avioanele moderne mari. (< nacelă + -iza) Vezi definitia »

PUDOÁRE s. f. Sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; p. ext. curățenie morală. ♦ (Jur.) Castitate, virginitate. ♦ Atentat la pudoare = infracțiune care constă în încercarea de a viola o femeie. – Din lat. pudor, -oris, fr. pudeur. Vezi definitia »