ELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ◊ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène) Vezi definitia »

SELEN- v. seleno-. Vezi definitia »

MEGADUODÉN s.n. (Med.) Dilatare a duodenului. [Pron. -du-o-. / < fr. mégaduodénum]. Vezi definitia »

GLUTÉN s. n. substanță proteică vâscoasă, moale și elastică, obținută din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. (< fr., lat. gluten) Vezi definitia »

GOGRÉN, gogrene, s. n. V. grogrenă. Vezi definitia »