MARAMUREȘEÁNCĂ, maramureșence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Maramureșului sau care este originară de acolo. – Maramureșean + suf. -că. Vezi definitia »

RẤNĂ s. f. Fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenesc. ◊ Loc. adv. și (rar) adj. Într-o (sau pe o) rână = (culcat sau aplecat) pe o parte a trupului; (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb. [Var.: (reg.) rấlă s. f.] – Lat. *rena (= renes). Vezi definitia »

SALÍVĂ s. f. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare. (< fr. salive, lat. saliva) Vezi definitia »

HIDROIZOPIÉZĂ s. f. (fr. hydroisopièse) (GEOL.) Curbă reprezentând totalitatea punctelor cu același nivel hidrostatic ale unui strat acvifer cu nivel ascendent. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI) Vezi definitia »

SEMIREMÓRCĂ s.f. Remorcă cu o singură osie, a cărei parte frontală se sprijină pe puntea din spate a vehiculului motor. [Gen. -cii. / cf. fr. semi-remorque]. Vezi definitia »