Definita cuvantului canin
CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu canin
DEBREȚÍN s. m. cârnat preparat din carne de vacă și porc, în intestine subțiri, care se consumă prăjit sau fript la grătar. (< germ. Debreziner) Vezi definitia »
din engl „obsolete”; adj; care nu mai este folosit din cauza aparitiei unei versiuni imbunatatite; in romana óbsolete' – se aude exact cum se scrie, a intrat atat ca adjectiv cat si ca substantiv, putand insemna, in functie de context, orice lucru/om prost, etc; depreciativ, in general. Vezi definitia »
HELIOMARÍN, -Ă adj. (despre tratamente medicale) care combină șederea pe litoral cu helioterapia. (< fr. héliomarin) Vezi definitia »
dezghín, dezghínuri, s.n. (reg. înv.) 1. lovitură (cu bățul, cu frâul sau cu pintenii). 2. săritura calului. Vezi definitia »
PALADÍN s. m. 1. nobil care slujește la palatul regal; (p. ext.) cavaler medieval rătăcitor, dornic de aventuri. 2. (fig.) om curajos, îndrăzneț, cavaler (II, 1). (< fr. paladin, it. paladino) Vezi definitia »