Definita cuvantului canonic
CANÓNIC, -Ă adj. Conform cu canoanele bisericești, referitor la canoane; canonial. // s.m. Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. [Cf. fr. canonique, it. cannonico, germ. Kanonikus < lat. canonicus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu canonic
FONÉTIC, -Ă I. adj. referitor la sunetele limbii, la fonetică. ♦ ortografie ~ă = ortografie în care scrierea cuvintelor se face după felul cum se pronunță. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. ♦ ~ă funcțională = fonologie. (< fr. phonétique, gr. phonetikos) Vezi definitia »
CÁRTNIC s.m. Ofițer care face de cart pe o navă. ♦ Grad de caporal în marina militară; marinar cu acest grad. [< cart]. Vezi definitia »
NEOROMÁNTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoromantismului. (< fr. néo-romantique) Vezi definitia »
ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre sticlă sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. – Fr. achromatique (< gr.) Vezi definitia »
HIPERBÓLIC, -Ă, hiperbolici, -ce, adj. 1. (Mat.) De forma hiperbolei (1). 2. Care are caracterul hiperbolei (2), cu hiperbole. ♦ Exagerat. [Var.: iperbólic, -ă adj.] – Din fr. hyperbolique, lat. hyperbolicus. Vezi definitia »