MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Mănunchi (1). 3. (Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦ P. gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Var.: mânúșă s. f.] – Mână + suf. -ușă. Vezi definitia »

fumigenă, fumigene s. f. (pub.) știre falsă, transmisă pentru camuflarea intențiilor reale. Vezi definitia »

NUIELÚȘĂ, nuielușe, s. f. Diminutiv al lui nuia; nuieluță. [Pr.: nu-ie-] – Nuia + suf. -ușă. Vezi definitia »

CROMINÁNȚĂ, crominanțe, s. f. Componentă a semnalului color de televiziune (alături de luminanță), definită ca diferență metrică (lungime de undă dominantă și de saturație) între o culoare oarecare și o culoare aleasă ca referință, de aceeași intensitate luminoasă. – Cf. engl. chrominance. Vezi definitia »

PLACÁRDĂ, placarde, s. f. Bucată de carton, de lemn etc. pe care este scrisă o lozincă, o înștiințare etc.; pancartă, placat¹. – Din fr. placard. Vezi definitia »