auto- Prefix care intră în compunerea a numeroși termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificația „prin sine”. Gr. αύτός „el însuși” direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) și apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s. n.; autocefal, adj.; autocefalie, s. f.; autoclavă, s. f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocrație, s. f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s. n.; automatic, adj.; automatism, s. n.; autonom, adj.; autonomie, s. f.; autonomist, s. m.; autopsie, s. f.; autotipie, s. f. Vezi definitia »

MÓTO², motouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto. Vezi definitia »

CHINET(O)- elem. chin-. Vezi definitia »

PLUTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „bogat”, „bogăție”. [< fr. plouto-, it. pluto-, cf. gr. ploutos]. Vezi definitia »

ANIMÁTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Cu însuflețire, cu voiciune. – Cuv. it. Vezi definitia »