FALÁNGĂ s. f. I. 1. formație de soldați spartani sau macedoneni pedestri, cu lănci lungi, care atacau în rânduri compacte; (p. ext.) corp de soldați, trupă, armată. 2. (fig.) grup de oameni strâns uniți, care luptă pentru o cauză comună. 3. (în doctrina socială utopică a lui Fourier) celulă de bază a viitoarei orânduiri sociale, care avea să efectueze diferite munci. 4. grupare politică fascistă (din Spania). II. fiecare dintre oasele care formează scheletul degetelor. (< fr. phalange, lat., gr. phalanx) Vezi definitia »

FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură. Vezi definitia »

SERÍNGĂ s. f. 1. instrument medical pentru injecții, pentru a lua sânge etc. 2. mică pompă portabilă servind la împins aer sau lichide. (< fr. seringue, it. siringa) Vezi definitia »

SUCURSÁLĂ s.f. Întreprindere comercială, bancară etc. subordonată unei alte întreprinderi similare; filială. [< fr. succursale, cf. lat. succursus – ajutor]. Vezi definitia »

BRIOFÍTĂ, briofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante cu corpul redus la un tal sau diferențiat în tulpini și frunze, răspândite de obicei în locuri umede; (și la sg.) plantă care face parte din această încrengătură. [Pr.: bri-o-] – Din fr. bryophytea. Vezi definitia »