ORTOPÓL, ortopoli, s. m. Punct în care se intersectează perpendicularele coborâte pe laturile unui triunghi din proiecțiile ortogonale ale vârfurilor acestuia pe o dreaptă din planul triunghiului. – Din fr. orthopôle. Vezi definitia »

TROL s.m. (În mitologia scandinavă) Gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii. [< fr. troll]. Vezi definitia »

dracul gol expr. v. drac împielițat. Vezi definitia »

ZVẤRCOL s. n. (Rar) Zbatere, zvâcnet, clocot, frământare continuă. – Din zvârcoli (derivat regresiv). Vezi definitia »

RECEPTÁCOL s.n. v. receptacul. Vezi definitia »