SPOIÁLĂ, spoieli, s. f. Faptul de a (se) spoi; spoit¹, văruială. ♦ (Concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafața unui obiect. ♦ Fig. Însușire superficială a unor maniere civilizate, a unor noțiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (Peior.) Fard. [Pr.: spo-ia-] – Spoi + suf. -eală. Vezi definitia »

CIANÍNĂ s. f. (Fot.) Colorant folosit ca stabilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii. [Pr.: ci-a-] – Din fr. cyanine. Vezi definitia »

POLINUCLEÓZĂ s.f. Creștere exagerată a numărului leucocitelor polinucleare din sânge. [< fr. polynucléose]. Vezi definitia »

SENÉSTRĂ I. adj. (despre cochilia moluștelor gasteropode) răsucită de la dreapta spre stânga. II. s. f. (herald.) partea stângă a unui blazon, a unui scut. (< fr. senestre, lat. sinistra) Vezi definitia »

sclópță, sclópțe, s.f. (reg.) coajă de pepene sau de dovleac (de forma unei valve mari de scoică). Vezi definitia »