Definita cuvantului minunare
MINUNÁRE, minunări, s. f. (Rar) Faptul de a (se) minuna; uimire. – V. minuna.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu minunare
REPUSÁRE s. f. acțiunea de a repusa. ◊ (metal.) modelare la rece a metalelor în foi. (< repusa) Vezi definitia »
SUPRAEXCITÁRE s.f. Acțiunea de a supraexcita și rezultatul ei; supraexcitație. [< supraexcita]. Vezi definitia »
POCĂNÍRE s. f. v. pocnire. Vezi definitia »
DOCUMENTÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) documenta și rezultatul ei. 2. Disciplină a înregistrării, organizării și răspândirii cunoștințelor specializate. [< documenta]. Vezi definitia »
AMPLASÁRE, amplasări, s. f. Faptul de a amplasa. – V. amplasa. Vezi definitia »