CONJUNCTÚRĂ s. f. totalitatea condițiilor, a împrejurărilor care influențează un fenomen sau o situație; ocazie, situație, stare de lucruri într-un moment dat; concurs de împrejurări. (după fr. conjoncture) Vezi definitia »

INTERMITÉNȚĂ s. f. caracter intermitent; întrerupere; discontinuitate. (< fr. intermittence) Vezi definitia »

CAROTÍDĂ s.f. Fiecare dintre cele două artere situate de o parte și de alta a gâtului. [< fr. carotide, cf. gr. karotis]. Vezi definitia »

ENTÓRSĂ s.f. Leziune traumatică a unei articulații cauzată de ruperea sau întinderea bruscă a ligamentelor. [< fr. entorse]. Vezi definitia »

CUTÍCULĂ s. f. 1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale. 2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor. 3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină. (< fr. cuticule, lat. cuticula) Vezi definitia »