ARHITECTÓNICĂ s.f. Îmbinare a elementelor constitutive ale unei construcții. ♦ (Fig.) Construire, mod de îmbinare, de realizare. [Cf. fr. architectonique, germ. Architektonik]. Vezi definitia »

silă, sile s. f. muncă silnică. Vezi definitia »

PĂCUÍNĂ, păcuini, s. f. (Reg.) Oaie. – Lat. pecuina. Vezi definitia »

DANTELÚRĂ, danteluri, s. f. 1. Ornamentație arhitectonică constând din crestături, colțișori, zimți etc. ♦ P. gener. Margine dințată. 2. Totalitatea crestăturilor de pe marginea frunzelor. – Din fr. dentelure. Vezi definitia »

holovíță s.f. (reg.) drojdii de rachii amestecate cu borhotul din care s-a extras berea. Vezi definitia »