Definita cuvantului carcasă
CARCÁSĂ s.f. 1. (Parte a unui) sistem osos al unui animal. 2. Cadru, osatură, schelet (al unei mașini, al unei construcții etc.). [< fr. carcasse, cf. rus. karkas].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu carcasă
SEMITRAVÉRSĂ s.f. (Mar.) Partea din fiecare bord a unor traverse de punte întrerupte de o gaură de magazie sau de o altă deschidere în punte. [< semi- + traversă, după fr. demi-barrot]. Vezi definitia »
FECULÉNȚĂ s. f. starea unei substanțe bogate în feculă. (< fr. féculence) Vezi definitia »
TELENOVÉLĂ s. f. serial tv., de obicei latino-american, cu acțiune melodramatică. (< sp. telenovela) Vezi definitia »
SCIZURÍTĂ, scizurite, s. f. (Med.) Inflamație a unei scizuri pulmonare. – Din fr. scissurite. Vezi definitia »
cătúșă (cătușe), s. f.1. Lanțuri cu care se leagă mîinile și picioarele arestaților. – 2. Ancoră. – 3. Cursă, laț. – 4. Capăt unde se fixează jugul. – 5. Traversă care leagă căpriorii unui acoperiș. – 6. Plantă erbacee (Bellota nigra). – Mr. cătușe „pisică”. Lat. cattus „pisică” (Pușcariu 321; Candrea-Dens., 293; DAR). Rezultatul normal, *cat sau catá s-a pierdut, ca și der. cătușe „pisică”, (cu suf. -), menționat într-un glosar din sec. XVIII și în mai multe toponime (Dealul-Cătușii, termen din Bărbătești, Argeș; Cătușa, termen din Felești, Covurlui; Căteasca, Argeș). Der. cătușa (var. cătuși, incătușa), vb. (a pune în lanțuri); cătușar, s. m. (înv., temnicer); cătușnică, s. f. (plantă erbacee, Nepeta cataria); descătușa, vb. (a scoate cătușele). Din rom. (accepția 1) a trecut în rut. katuša „tortură” (Miklosich, Wander., 20), pol. katusz(a) „tortură”. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z