aleán (aleánuri), s. n. – Suferință, necaz, supărare. Mag. ellén „contra” (DAR). Cihac propune sl. alinŭ „insidios”, care pare mai puțin convingător. Limba actuală începe să confunde alean cu der. de la a alina „a consola”; cf. în farmacia mea a tot lecuitoare aleanuri am la chinurile-abia simțite (Arghezi). – Der. alenșug, s. n. (dușmănie), din mag. ellenség. Vezi definitia »

ghidălán, -ă, ghidăláni, -ne, adj. (reg.) robust. Vezi definitia »

Organ de masina in forma de bara legata la cele doua capete de cate o piesa mobila a masinii cre serveste la transformarea miscarii rectilinii in miscare de rotatie sau invers Vezi definitia »

OLIMPIÁN, -Ă, olimpieni, -e, adj. 1. Care aparține lumii zeilor din antichitatea greacă; din Olimp. ♦ Fig. Maiestuos, măreț, impunător. 2. (Fig.; despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Senin (2). [Pr.: -pi-an] – Din fr. olympien. Vezi definitia »

chețălván s.n. (reg.) un fel de stofă. Vezi definitia »