MÁRMURĂ, (2, rar) marmuri, s. f. 1. Rocă calcaroasă cristalină, de diverse culori, care se poate ciopli și lustrui, întrebuințată la lucrări de sculptură și arhitectură. ◊ Expr. A fi marmură sau a fi rece ca o marmură (sau ca marmura) = a fi insensibil, a rămâne indiferent față de orice. 2. Bloc sau bucată de marmură (1) cioplită și lustruită; sculptură, statuie de marmură. [Var.: mármoră s. f., (înv.) mármor s. n.] – Lat. marmor, -oris. Vezi definitia »

STRICNÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, folosit în medicină ca stimulent și tonifiant al sistemului nervos central. (< fr. strychnine) Vezi definitia »

CONTRAINSULÍNĂ s. f. hormon diabetogen al hipofizei. (< fr. contre-insuline) Vezi definitia »

ȘCHIOPĂTÚRĂ, șchiopături, s. f. Faptul de a șchiopăta. – Șchiopăta + suf. -ură. Vezi definitia »

PERIBRONȘÍTĂ, peribronșite, s. f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul bronhiilor. – Din fr. péribronchite. Vezi definitia »