INERVÁȚIE, inervații, s. f. 1. Ansamblul formațiilor nervoase periferice, care constituie aparatul nervos al unui țesut sau al unui organ; inervare. 2. Activitate fiziologică caracteristică nervilor. – Din fr. innervation. Vezi definitia »

CITOMIXÍE s.f. (Biol.) Proces de fuziune a celulelor. [Gen. -iei. / cf. gr. kytos – celulă, mixis – amestec]. Vezi definitia »

VAGINOSCOPÍE, vaginoscopii, s. f. (Med.) Examinare endoscopică a cavității vaginale. – Din fr. vaginoscopie. Vezi definitia »

BALANORAGÍE s. f. Inflamație gonoreică a glandului penian. (< engl. balanorrhagia) Vezi definitia »

PALUDOTERAPÍE s.f. Malarioterapie. [Gen. -iei. / < fr. paludothérapie]. Vezi definitia »