DIASTÁLTIC, -Ă adj. (despre organe, fenomene nervoase) care ajută, care duce la contracția mușchilor. (< fr. diastaltique, gr. diastaltikos) Vezi definitia »

PSIHODIAGNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la psihodiagnoză. // s.n. Ansamblu de procedee pentru investigația și diagnoza psihică a indivizilor sau a grupurilor; psihodiagnoză. [Pron. -di-ag-. / cf. it. psicodiagnostico, fr. psychodiagnostique, engl. psychodiagnostic]. Vezi definitia »

ULTRABÁZIC, -Ă, ultrabazici, -ce, adj. (Min.; despre roci eruptive) Care este sarac în silice și alcătuit în special din olivină sau din piroxeni. – Din fr. ultrabasique. Vezi definitia »

SIMPÓTIC, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de orgie; orgiac. [Cf. gr. symposion – banchet]. Vezi definitia »

ACROMATÓPSIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de acromatopsie; acromatop. (< fr. achromatopsique) Vezi definitia »