Definita cuvantului cască
CÁSCĂ s.f. 1. Acoperământ de cap din oțel, mai rar din piele etc., căptușit pe dinăuntru, pe care îl poartă militarii în luptă pentru a le apăra capul. ♦ Acoperământ de cap folosit de sportivi (automobiliști, motocicliști etc.) sau de muncitori (mineri, sondori etc.) pentru protejarea capului în timpul competițiilor sau al lucrului. 2. Dispozitiv metalic în formă de căciulă, servind la uscatul părului. 3. Dispozitiv compus din unul sau două receptoare mici care se pot așeza la urechi cu ajutorul unui suport, folosit la ascultarea unor transmisiuni radiofonice etc. [Pl. căști. / < fr. casque, cf. sp. casco].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cască
férdelă, férdele, s.f. (reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 20 litri; conținutul acestei măsuri; baniță, mierță, șinic, dimirlie. 2. măsură la vânzarea lânii. 3. (la pl.) zone ale unui sat fixate de flăcăi. 4. parte a șurii. Vezi definitia »
PALMITÍNĂ s.f. Ester palmitic al glicerinei, unul dintre constituienții corpurilor grase. [< fr. palmitine]. Vezi definitia »
podoáră s.f. (reg.) pățanie. Vezi definitia »
SPLINÚȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță. Vezi definitia »
SERVÁNTĂ s.f. 1. (Liv.) Servitoare, slujnică. 2. Masă sau bufet pe care se pun farfuriile și tacâmurile necesare în timpul când se servește masa. ♦ (Iluzionism) Sertar orizontal, prevăzut cu o margine posterioară și una laterală care se adaptează la o masă, permițând operatorului depozitări de obiecte. [< fr. servante]. Vezi definitia »