harmínție (harmínții), s. f. (Trans.) Contribuție plătită de negustori. Mag. harminc „treizeci” (DAR). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio]. Vezi definitia »

OSTEOPLAZÍE s.f. (Med.) Neoformație osoasă netipică. [Gen. -iei. / < fr. ostéoplasie]. Vezi definitia »

-CRONÍE, -CRONÍSM elem. cron(o)-. Vezi definitia »

HIPALGÍE s.f. (Med.) Hipalgezie. [Gen. -iei. / < fr. hypalgie]. Vezi definitia »