Definita cuvantului orbită
ORBÍTĂ, orbite, s. f. 1. Traiectorie în formă de curbă (închisă) pe care o parcurge un mobil. ♦ Drumul real parcurs de un astru. ◊ Orbită aparentă = drumul aparent proiectat pe bolta cerească pe care se deplasează un corp ceresc. 2. Fiecare dintre cele două cavități osoase ale craniului, în care se află globul ocular. 3. Fig. Sfera sau mediul unei activități oarecare; sferă de acțiune sau de influență. – Din fr. orbite, lat. orbita.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbită
FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică. Vezi definitia »
CATALÁZĂ, catalaze, s. f. (Chim.) Enzimă care catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă și oxigen. – Din fr. catalase. Vezi definitia »
PUNTIȘOÁRĂ, puntișoare, s. f. Diminutiv al lui punte; punticică, puntiță. – Punte + suf. -ișoară. Vezi definitia »
țitéică, țitéici, s.f. (reg.) leagăn de joacă; scrânciob. Vezi definitia »
boánă (boáne), s. f. – Grăunte, boabă, bacă. Germ. Bohne (DAR). În Trans., rar. Vezi definitia »