DÓXĂ s. f. sg. (Fam.) Minte, pricepere, deșteptăciune. – Din ngr. dóxa. Vezi definitia »

PREEXISTÉNȚĂ s.f. Faptul de a exista înaintea altui fenomen; existența anterioară. ♦ Doctrină mistică antică profesată și de unii filozofi, care admite existența sufletului înainte de existența corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. [Cf. fr. préexistence, it. preesistenza]. Vezi definitia »

PÁSĂ s. f. 1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing. ◊ operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori. 2. înaintare către adversar, la scrimă. 3. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. 4. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine. 5. stare, situație (trecătoare). 6. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează. (< fr. passe, engl. pass) Vezi definitia »

IÚȘNIȚĂ, iúșnițe, s. f. Bici. (din iușni² + suf. -iță; cf. iuști) Vezi definitia »

COLOSTÁZĂ² s. f. reținere patologică a materiilor fecale în colon³. (<fr. colostase) Vezi definitia »