QUÁRC, quarcuri, s. n. (Fiz.) Particulă ipotetică din care ar fi constituite particulele elementare. [Pr.: cuarc, var. (după alte surse) quark]. – Din engl., fr. quark. Vezi definitia »

SEMICÉRC s. n. 1. arc de cerc subînscris de un diametru. 2. șir de ființe, lucruri etc. așezate în semicerc (1); linie arcuită. (după fr. demi-cercle) Vezi definitia »

parc (párcuri), s. n. – Grădină de agrement, rezervație, loc de staționare a vehiculelor. Fr. parc. – Der. parca, vb. (a închide animalele sau oamenii într-un țarc mare; a așeza autovehiculele într-un loc), din fr. parquer; parchet, s. n. (pardoseală de lemn în forme geometrice; instituție judiciară; curătură), din fr. parquet, popular în Olt. și Munt.; cu ultimul sens, datorită folosirii lui în silvicultură. Vezi definitia »

țarc (-curi), s. n. – Ocol, îngrăditură, loc îngrădit. – Mr. țarcu. Origine necunoscută. Trebuie să aibă legătură cu alb. thark (Spitzer, Mitt. Wien, 293; Treimer, ZRPh., XXXVIII, 391; Barič, Albanorum. Studien, 104; Pascu, II, 222; Philippide, II, 738; Tiktin; Rosetti, II, 123); dar această relație lămurește prea puțin istoria cuvîntului. Legătura cu iranianul *čark › per. čart „cerc” (Densusianu, GS, I, 245) nu este evidentă. – Der. țărcălău (var. țărcuș), s. n. (țarc mic); țărcui, vb. (a închide într-un țarc); înțărca, vb. (a lua mielul de la oaie; a nu mai da să sugă; a priva, a frusta); înțărcătoare, s. f. (locul sau timpul de înțărcat), cf. Giuglea, Dacor., V, 550-53. Din rom. provine în rut. carok, carka „țarc”, cerkati „a mulge” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

cearc s.m. (înv.) compas, cerc; cearcăn. Vezi definitia »