Definita cuvantului acolisi
acolisí, (-sésc, -ít), vb. – A prinde, a apuca. < Ngr. ἀϰολλῶ „a se lipi”, aorist ἀϰόλλησα. Sec. XVII, azi puțin folosit. – Der. acolisitor, adj. (tenace, încăpățînat); acolisitură, s. f. (încăpățînare, stăruință).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu acolisi
târposí, târposésc, vb. IV (reg.) a însăila. Vezi definitia »
CHIRDOSÍ, chirdosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pierde, a prăpădi, a nimici. – Bg. kerdosam „câștig” (influențat ca sens de cherde = pierde). Vezi definitia »
chirdosí, chirdosésc, vb. IV (înv.) a pierde, a prăpădi, a mistui, a consuma, a cheltui, a absorbi. Vezi definitia »
OLASTISÍ, olastisesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A-și spune vorbe de dragoste; a se dezmierda unul pe altul. Vezi definitia »
ACOLISI vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău). A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr. ekóllissa (aor. al lui kolló „a (se) lipi”).
Vezi și acolisitură. Vezi definitia »