EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă]. Vezi definitia »

Vocabulă ce sugerează ideea că opera/creația nu este un privilegiu doar al „aleșilor”, ci ea rămâne accesibilă oricărui individ ce își asumă integral condiția umană. Altfel spus: egală accesibilitate la absolut, rezultatul fiind emanciparea ontologică a entității umane. Vezi definitia »

ANEURÍNĂ s.f. Vitamina B1; tiamină. [Pron. -ne-u-. / < fr. aneurine]. Vezi definitia »

palmă, palme s. f. o mie de lei. Vezi definitia »

ACROPOSTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a prepuțului. [< fr. acroposthite, cf. gr. akroposthia – prepuț]. Vezi definitia »