ÓSTIUM s. n. 1. (anat.) orificiu. ◊ orificiu care face să comunice între ele cele două auricule ale inimii. 2. deschidere asemănătoare gurii, la spongieri. (< lat., fr. ostium) Vezi definitia »

ELÉCTRUM s. n. Aur nativ care conține o mare cantitate de argint, de culoare galben-deschis până la albă-argintie, maleabil și ductil. – Din fr. électrum. Vezi definitia »

BLUM (‹ fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare. Vezi definitia »

locúm s. m. – Rahat. – Var. (înv.) lichium. Tc. lökün (Miklosich, Etym. Wb., 175; Lokotsch 1328), cf. sb. lokuma. Vezi definitia »

AUTOCONSÚM s. n. folosire de către un producător pentru consumul propriu a produselor realizate de el însuși. (< it. autoconsumo) Vezi definitia »