OREIÓN, oreioane, s. n. Boală contagioasă și epidemică de natură virotică, frecventă la copii, care se manifestă prin febră și prin inflamarea glandelor salivare parotide. [Pr.: -re-ion] – Din fr. oreillons. Vezi definitia »

ADRENALÓN s.n. (Biol.) Produs intermediar de oxidare a adrenalinei, cu acțiune vasoconstrictoare. [< fr. adrénalone]. Vezi definitia »

ANTIFÓN¹, antifoane, s. n. Versete sau parafrazări din psalmi care sunt repetate de două coruri sau de două voci, ca și cum și-ar răspunde reciproc; cântare repetată de două coruri, la slujba bisericească. – Din sl. antifonŭ. Vezi definitia »

ELECTRÓN, electroni, s. m. Particulă elementară cu cea mai mică sarcină electrică cunoscută în natură și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor. – Din fr. électron. Vezi definitia »

PITÓN² s. n. piron în alpinism în ascensiunile grele, având la un capăt un inel prin care se introduce coarda. (< fr. piton) Vezi definitia »