BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine]. Vezi definitia »

LORÍCĂ s. f. 1. armură medievală; platoșă, cuirasă. 2. carapace silicioasă a celulei la diatomee. (< lat. lorica) Vezi definitia »

sulícă, sulíci, s.f. 1. (reg.) trestie. 2. (reg.) nume de plantă; gheață. Vezi definitia »

INDOLÍNĂ, indoline, s. f. (Chim.) Substanță albastră obținută prin hidrogenarea indolului (1), folosită în industria coloranților. – Din germ. Indolin, fr., engl. indoline. Vezi definitia »

a rămâne stană de piatră / trăsnit expr. a nu mai putea schița nici un gest (de uimire sau de groază). Vezi definitia »