Definita cuvantului orchestrație
ORCHESTRÁȚIE, orchestrații, s. f. Arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale. ♦ Felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală). – Din fr. orchestration.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orchestrație
timónie (-ii), s. f. – (Arg.) Nas. Ngr. τιμόνι „oiște” (Graur, BL, V, 225). Vezi definitia »
EFORÍE s. f. 1. (ant.) eforat. 2. (în trecut) conducere colectivă a unei instituții de cultură sau de binefacere, un fel de consiliu de administrație. ◊ instituție condusă de un corp de efori. (< fr. éphorie, fr. ephoria) Vezi definitia »
statuțíe s.f. (înv.) hotărâre. Vezi definitia »
ACRODINÍE s.f. (Med.) Durere la extremități. [Gen. -iei. / < fr. acrodynie, cf. gr. akron – extremitate, odyne – durere]. Vezi definitia »
BIBLIOTECONOMÍE s. f. Ramură a bibliologiei care studiază organizarea și conducerea bibliotecilor. [Pr.: -bli-o-] – Fr. bibliothéconomie. Vezi definitia »