aparțineá (-n, -út), vb. – A face parte din, a fi propriu cuiva. Format pe baza vb. ținea, ca fr. appartenir de la tenir. Vezi definitia »

ALÓCUREA adv. v. alocuri. Vezi definitia »

USCĂTUREÁ, -ÍCĂ, uscăturele, s. f. Diminutiv al lui uscătură. – Uscătură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »

nișasteá s.f. (înv.) partea cea mai bună a făinii, fruntea, crema; făină de calitate extra; lamură de făină din care se făcea halvaua. Vezi definitia »

CHESEÁ s. f. v. chisea¹. Vezi definitia »