rînchezá (rânchéz, rânchezát), vb. – A necheza. Creație expresivă, cf. gr. ῥογϰίζω, ῥογχαλίζω, „a sforăi”, lat. rhonchāre, sp. roncar, sl. rąkati „a mugi”, rŭzati „a necheza”; pentru formă, cf. corchezi, glogozi. Der. din gr. (Cihac, II, 693; Pușcariu, Cov. lit., XLVI, 142; Diculescu, Elementele, 458; Rohlfs, EWUG, 1870; REW 7293; Rosetti, II, 68), direct sau prin intermediul unui lat. *rhonchĭzāre, este mai puțin probabilă. Datorită efectului unei asimilări s-a obținut var. nincheza, vb. (a necheza), și apoi, prin disimilare necheza (mr. nicl’ezare), vb., care s-ar putea explica și prin valoarea expresivă a lui ne-, cf. năvîrlie. Der. nechez (var. nechezat, nechezătură, rînchezat, rînchezătură), s. f. (acțiunea de a necheza și rezultatul ei). Der. lui necheza pornind de la un lat. *hinnutulāre (Pușcariu, Conv. lit., XLVI, 141) nu pare convingătoare. Din rom. provine mag. nyekezsil (Edelspacher 20). Vezi definitia »

SESIZÁ, sesizez, vb. I. Tranz. 1. A cuprinde cu mintea, a pricepe, a înțelege; p. ext. a observa, a descoperi. ♦ Refl. A lua cunoștință, a ține seamă, a-i păsa de cineva sau de ceva. 2. A înștiința o autoritate despre un caz care trebuie luat în cercetare; a deferi o pricină spre rezolvare autorității competente. – După fr. saisir. Vezi definitia »

FRIZÁ², vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser. Vezi definitia »

RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser. Vezi definitia »

dugheniza, dughenizez v. t. (pub., peior. – d. micii comercianți) a amplasa o rulotă sau un chioșc într-un loc public, în vederea desfășurării unor activități comerciale. Vezi definitia »