preacuviínță s.f. (înv.) cucernicie, evlavie. Vezi definitia »

MINIATÚRĂ, miniaturi, s. f. 1. Operă de artă plastică (în special pictură) de dimensiuni reduse, lucrată cu multă finețe și minuțiozitate. ◊ În miniatură = a) (loc. adj.) de proporții reduse; b) (Loc. adv.) pe plan restrâns, limitat; în mic. ♦ Desen ornamental sau figurativ executat în culori, care împodobea vechile cărți și manuscrise (religioase). ♦ Spectacol sau emisiune radiofonică sau de televiziune cu numere artistice de mici proporții. 2. Obiect de dimensiuni reduse; spec. obiect de mici dimensiuni care reproduce, la o scară mult redusă, un alt obiect. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. miniature, it. miniatura, germ. Miniatur. Vezi definitia »

ială! interj. (reg.) cuvânt adresat boilor să ia jugul. Vezi definitia »

a fi pe fază expr. 1. a fi vigilent. 2. a fi stăpân pe situație. 3. a profita de o ocazie. Vezi definitia »

PLOCÁDĂ s. f. v. pocladă. Vezi definitia »