Definita cuvantului cec
CEC2 s.n. Prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon. [Pl. -curi, var. cecum s.n. / < fr., lat. caecum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu cec
PRIMĂVĂRÁTEC, -Ă adj. v. primăvăratic. Vezi definitia »
cec fara acoperire Vezi definitia »
iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei. Vezi definitia »
INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus. Vezi definitia »
ciumléc s.n. (reg. înv.) un fel de ghiveci pus în oală și fiert. Vezi definitia »